Neoficial sunt mort, mă simt mort, cu ajutor extern pot să devin un mort dar nu, că asta-i crimă.
Social, am decedat de ceva vreme, cam de cînd am decis să las pe alţii să trăiască fără mine.
Ştiu, de fapt simt că foarte puţină lume îmi va simţi lipsa dacă dispar, povestea aia cu Petrică şi cu lupul îmi este cunoscută, foarte foarte cunoscută şi dinozaurul sau chiar piatra din care mă trag sigur ştia o ţîră de matematică, sau mai corect spus logică matematică, din aia pură, fără vre-o voce cristalină de femeie fumată şi băută….
Gânduri... 