Mor cu zilele rămase în desagă,
Mor de-atîta grijă înţeleasă prost,
Mor fără vre-un scop atins şi fără rost,
Mor aici, acum, cât mai degrabă…
Am trăit ca să mă aflu-n treabă,
Am trăit să crească grija altora degeaba,
Am trăit să nu se mai dărâme unora „taraba”,
Am trăit şi mor de-atâta grijă-n van…
Chiar a avut dreptate,
„Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată”…
Gânduri... 