Am văzut muzica! Și aici nu mă refer la sunetul ce se aude când lovești Timpanul[1], ci la răsuflarea unei banane când vrei să o decojești să o mănânci… Acesta nu era plasat în cheia de bas(fa) ci mai sus, undeva pe la mezzosopran sau alto și nu era strigăt de durere, era doar un fel de off… ea se sacrifica doar pentru mine, pentru plăcerea mea și nu-i dădeam nimic în schimb… Oricum, mi-a umplut ochii de lacrimi și cred că și portocalele „pictează” la fel[2]…
Gânduri... 