Eu am ceva de spus altfel m-aş fi potolit de mult, am ceva de comentat pentru că am încetat să mă mai cert cu mine, zâmbesc şi râd pentru că bucuria este cel mai bun medicament şi dacă nu este nimeni lângă mine, mi-l administrez şi singur, păstrându-mi decenţa şi sănătatea mintală, folosesc limba română pentru că-i grai frumos şi a produs, produce nişte poezii extraordinare, am învăţat să-mi ascund lacrimile în cuvinte, atât de bine încât pe cele adevărate le-am pierdut, nu vreau să trăiesc mult, nepoţi direcţi cărora se le fiu sprijin nu am, am făcut în schimb un copil să se îndrăgostească de şah şi să-i iubească corectitudinea… îmi ordon mie să nu mă depărtez de la linia asta pentru nimeni şi nimic nu-mi poate da mai mult decât ceea ce aş pierde făcând asta şi ceea ce aş câştiga în schimb ar fi cu mult mai mic… ordonanţa asta nu este de urgenţă şi a fost, este contestată-n fiecare secund-a vieţii mele…
Gânduri... 