Suflet cald, lovit poate de prea multe ori în viață,
Mi-a fost, îmi este frică să-ți spun în versuri chesti-asta.
Cum îţi puneam, așa alegi tu să te protejezi, te-acoperi,
De răul ce-l întâmpini tu în viața ta de zi cu zi…
Și da, ești suflet cald să ştii…
Căldura-i emanată de lumina-ţi sufletească,
Sunt momente-n care-mi vine să te strâng chiar de grumaz…
Dacă nu ai fi atât de bună la suflet şi frumoasă…
Chiar te aş strânge uşor, uşor, meticulos chiar de gât…
Vezi tu, suflet frumos şi cald,
Puterea unui om nu trece numai prin… stomac,
Năzbâtii de copil dărâm-acuma munţii,
Povaţa de părinte-i zideşte-ncet, încet la loc…
P.S. Rogu-te[1], nu mă pîrî lui Eminescu pentru asta…
Gânduri... 