Nu credeam că o să-mi fie un aşa mare dor de tine.
Te-am iubit şi te-am urât, apoi iar te-am iubit,
şi te-am urât, cred că-i acelaşi sentiment…
Că-i acum bine pentru tine nu mă-ncălzeşte cu nimic,
„În viaţă trebuie să ştii că banii sunt nişte hârtii”,
«Cadavrele» lăsate-n urmă o să te urmărească…
Bine, hai să lăsăm «dr%)#&%i» în pace, pentru a nu știu câta oară este spusă treaba asta… simt cum ultimii ani, și când zic ultimii mă refer în jur de 16, au trecut fără vre-un rost pe lângă mine…
Nici asta de sus nu vrea să fie poezie, nu sunt scrib din ăsta din păcate… dor de ce, de cine? Vă spun eu, totul a fost ambiție prostească, în toate «cazurile», am fost împiedicat peste tot de frica mea, stupidă pot să spun, să-mi urmez «visul» care de fapt nu a fost vis… care era visul până la urmă, să-i ajut pe alții și să fiu lăudat pentru asta?!!! În final totul a avut vre-un rost?! … printre toate reclamele astea de tot ra… care îmi tot invadează ecranul, adresele de mail, cutia poștală nu este una cu o ofertă de viață nouă și dacă se poate fără fată de 18 ani sau mascul de 21 pe copertă că am început să dezvolt alergie?…
Ce simt cu adevărat eu acum, furie, frică, disperare sau dezgust? … mă repet ca…
Gânduri... 