De ce să mai scriu, oricum nu citește nimeni… De ceva vreme nu mai vrea nici versul să mai treacă pe la mine, mă ţine aşa tot timpul în expectativă, oricum am fost prea ocupat cu micimea oamenilor ajunși în «funcții»… dar hai să lăsăm asta, poate greșesc eu și sunt prea «înfierbântat» să mi-o recunosc până și mie… nu sunt poet dar sunt momente în care suletu-mi vibrează parcă în același ritm… când se spunea odată, «fericiți cei săraci cu duhul» nu se referea nimeni la cei cu inteligența unei benzi de cauciuc… iar sar calul, trebuie cumva să mă calmez până la urmă… la o adică, de ce mai scriu??!
Gânduri... 