Mă las copleșit de vechile iubiri pierdute și asta nu e bine, mă las «dărâmat» de lucrul pe degeaba și asta mă «doboară» psihic, ajung să mă îngrijorez pentru lucruri ce încă nu s-au întâmplat și asta îmi arată cât de nesigur am ajuns de mine, de «puterea» mea… mă las… Îmi lipsește «punctul» acela sigur, fix, pe care l-am «pierdut» și nu era legat neapărat de o fată, doar de o stare…, … «punctul» de care să mă «sprijin» la nevoie, «punctul» acela imaginar de care să mă agăț cu gândul, «punctul» ce mă va ajuta să urc toți «munții», «punctul», îmi vreau «punctul» înapoi…
p.s. …fără nici o legătură, stai liniștită fată, îți scriu eu, dacă e nevoie o altă poezie, nu e nevoie să îmi arăți tu una scrisă de tine…
