Când visezi fără să vrei un lucru și cesta se intâmplă, după momentele de liniște interioară te lovește parcă cu leoca[1]-n cap un gând, «băi, chiar este posibil!!!» Treci apoi prin fazele cu «… dacă nu-i place de… sau dacă…»… să știi că te-a ajutat să visezi incă odată frumos, să-ți vină din nou din suflet cuvintele, să le pui pe hârtie fără grabă, fără să te mai gândești cum să le «așezi»… un vis frumos ce se transformă calm in realitate…
… iartă-mă, cum poți să te mai gândești să scrii o poezie când viața ta este de-acum o «poezie»?… să treci in versuri ceea ce simți nu-ți este foarte simplu acum, vrei doar să «trăiești», versurile le scrii când ești in căutarea fericirii sau nervos…
Gânduri... 