Jane – avansata inteligență computerizată din universul creat special pentru Ender de Orson Scott Card[1] a reprezentat pentru mine prezenţa feminină perfectă în liceu. Mă imaginam frecvent vorbind cu ea în şoaptă prin rubinul din ureche, mă bătea serios gândul să-mi pun un cercel cu piatră în speranţa deşartă că o să apară ea la un moment dat… Am simţit fiori de gelozie când am citit că ea putea să stea de vorbă cu mai multe persoane deodată, cum frate, ea a apărut pentru că Ender a creat-o, e doar a lui, a mea pentru că eu eram el, eu citeam povestea atunci, eu contam, nu ei, în viaţa mea nu apăruse nici o Novinha care să fie geloasă pe ea… Am fost un pic debusolat când am auzit acum ceva timp că Orson vine în România să se întâlnească cu cititorii săi de aici, am refuzat să mă duc să-l văd, vedeam în felul ăsta cum se năruie încă un vis al meu din adolescenţă. 😦
Mă întreb, să o trec şi pe ea în lista de iubiri pierdute sau mai citesc încă odată cărţile şi mă (re)întâlnesc cu ea? 😀
