Frânturi

Urmează o zi de pauză, o zi de… am citit o poezie a lui Nichita^[1] de care (cred) că o știam dar o uitasem, Înger refuzat de păsări^[2] și în momentul acela m-am simțit în mijlocul unui stol care vine amenințător către mine. Spun din start că nu-mi asum rolul de înger dar „stolurile,” de păsări le întâlnesc în fiecare moment a vieții, în fiecare secundă, în fiecare situație întâlnită… tot ceea ce am creat eu funcționează, aș spune ireproșabil dar nu este așa, este doar un compromis ce le face să funcționeze, de ce nu mă lasă lumea să creez un lucru perfect, un perpetuum mobile^[3] fizic măcar… dacă te deranja prezența mea în listă era frumos să-mi spui și mie asta, oricum eu te păstrez…