Am vrut să vin să-ți spun că te iubesc dar ai plecat,
În țări străine, lăsând în urmă doar un gest codificat,
Un gând ce spune multe, prea multe dacă mă gândesc;
Mă-ncearcă un frison acuma rece ce mă face s-amuțesc.
M-opresc din greu să izbucnesc în hohote de râs isteric,
Un râs ce vrea s-ascundă lipsa de voință în dulcele-ntuneric…
Mi-am zis de fiecare dată că o să am timp să vin să-ți spun dar n-am făcut-o…
Tu îți mai aduci aminte povestea ce se încheia fatidic cu fantasticul dialog:– Văzut-ai tată? Nu mai e nici un cui. Le-am scos pe toate!
– Dar găurile ?[1],
…să știi, găurile au rămas în sufletul meu… 🙂
Bucuresti, România
Gânduri... 