Am citit un fragment din lucrarea: „Între mecanica cuantică și enunţurile – Ramsey: Quine, structuralismul și știinţa*” a lui Ilie Pârvu și m-au frapat câteva fragmente pe care am să le reproduc aici, spunând că toate drepturile asupra lor îi aparțin în totalitate.
…
O problemă filosofică se consideră a fi de fapt soluţionată dacă se arată că ea „nu apare în ştiinţa
reconstruită cu ajutorul logicii formale”, nu este „implicată de nici o fundare necesară a ştiinţei” (Quine 1966: 149).
…
Modalitatea de articulare matematică de tipul modelteoretică a unei teorii structurale (indiferent de teoria specială care va servi ca instrument de construcţie și organizare logică), care definește teoria ca o structură ce poate fi satisfăcută de o clasă de sisteme relaţionale, extinde această matrice definiţională abstractă cu o serie de modele prin care vrea să capteze sistemele fi zice sau regularităţile empirice ca domenii sau aplicaţii intenţionate ale teoriei-cadru.
Acestea, împreună cu opera lui Octav Onicescu (mesajul căruia l-am găzduit cu onoare până astăzi pe pagina mea de aici), alt mare matematician, coroborat cu „vestea” doctorului de săptămâna trecută mă face să mă gândesc foarte serios la urmarea cât mai rapidă a unei cariere în științele filozofice, termenul avansat inițial de mine părându-mi-se acum intangibil. 🙂
Gânduri... 