Vreau să scriu o poezie
O poezie în mod binar
Să reflecte sincer ce și cum gândesc acum.
Sau poate hexazecimal
Că tot am trecut de la IPv4 la IPv6
Ce vrei, se terminaseră adresele IP
Se umple lumea asta de mesaje și căutăm cu disperare alte locuri de desfășurare
Faza e că nu citim nici pe cele vechi și ne apucăm să facem altele
Nu se-ntreabă nimeni de ce ne aducem aminte cu plăcere de Iliada sau de piramidele din Kheops dar uităm foarte repede ce era pe a doua pagină a ziarului de acum o săptămână?
S-a inventat telefonul mobil numai să poți vorbi la el pe stradă? Și dacă tot vrei să vorbești de ce nu te oprești pe margine să poți să o faci în liniște?
Uite, acum nu mai vreau să scriu poezia, trăiesc cu impresia că tot ce fac eu este degeaba, tot ce facem cu toții este degeaba, nu știu, poate că alții văd lucrurile mai obtimist.
Ar fi frumoasă o viață în sistem binar, nu ai decât 2 (două) posibilități, dacă ai greșit și ai șansa să mai încerci odată, în mod sigur cealaltă este soluția corectă…
P.S. am să utilizez în continuare text-align: justify , nu de alta dar arată mai bine așa, chiar dacă textul este o prostie. 🙂
Gânduri... 
Nu crezi ca ar fi prea previzibila viata asta daca ar fi in mod binar? Si apoi, unde ar mai fi farmecul incercarilor noastre de a cuceri-o?…
ApreciazăApreciază
Ai dreptate, de altfel nici nu am sugerat altceva. Eu aduceam aminte de situațiile în care te simți copleșit de micimile vieții din societate și vrei să ai de a face numai cu concepte clare și ferme de acum.
Pentru a descrie mult mai bine viața oameni deștepți au mai introdus în logica asta simplă și clară noțiunile de „poate” și de aici apar încercările cu farmecul lor aparte (și ecuațiile diferențiale în matematică 🙂 )
Viața e frumoasă, poți să o trăiești după ce set de reguli vrei, numai să o TRĂIEȘTI, nu numai să treci prin ea, asta este cel mai important. 🙂
ApreciazăApreciază