Realism

Să revin un pic la realismul de moment, la prețul pe care a trebuit să-l plătesc pentru faptul că am fost suflet bun cu oameni care în final sau dovedit a fi josnici. Mă așteptam la asta, nu am ales eu să am de-a face cu ei, mi-au fost vârâți cu de-a sila pe gât și nu mă lasă inima să le spun în față că sunt „javre” și nu mai vreau să am de-a face cu ei. 😦

Privesc în jurul meu cum oamenii cad pradă unei noi curse abil întinse pe principiul dezbină și stăpânește (despre care am mai vorbit), ca vrăjiți în fața unei „biluțe” frumoase ce le este „servită” acum înaintea alegerilor. Și văd că acum o mare parte cochetează schimbarea „marinarului” (îmi venea să scriu „tractoristului” dar sincer nu mai vreau să jignesc oamenii de bună credință care practică această meserie) cu „geniul” din orașul cu pușcăria pe strada Libertății. 😦

Astăzi am ziua de back-up trimestrial, adică, pe lângă cel la bazele de date (pe care îl fac săptămânal și le păstrez pentru cel puțin un an) trebuie să fac copii de siguranță tuturor anexelor, .php-urilor și alte minuni de felul ăsta și astea sunt foarte multe și foarte mari (sper să nu-mi cadă conexiunea că dacă voi fi nevoit să o iau de la capăt mă duc să mă-mpușc). 😦

…cum vroiai să reacționez atunci, când tu procedezi exact ca înainte, de ce vrei ca eu să mă bucur când tu m-ai deranjat exact când vroiam să mă culc că eram FRÂNT și nu mai puteam nici să gândesc logic măcar o secundă… chiar nu te înțeleg… 😦

Zâmbesc acum pentru mine, pentru că știu că merit, pentru că mi-am zis: Zâmbește, chiar dacă îți vine să plângi, zâmbește!  🙂