Palpabil

Material, tot timpul material…toată lumea vrea ceva palpabil, ceva pe care trebuie nepărat să vadă, să numere, să simtă (cică) că îl are…

Cum numeri de exemplu visele sau cum pipăi un zâmbet ca să-ți dai seama că „e pe bune, e de calitate„? Cum separi „grâul de neghină” într-o declarație rostită așa la cald? Cum faci separarea între bine și rău atâta timp cât pentru tine singurul lucru care m-ai contează sunt banii pe care ai reușit să-i strângi? Și o întrebare așa de final, ce ‘mnezeului faci dacă toată lumea ce-ți vorbește mieros și slugarnic în față te înjură foarte murdar pe la spate? Cu ce te ajută când „pleci” de aici? (și nu-mi veni cu răspunsuri de genul – totul fac pentru copiii (sau viitorii copii) mei pentru că NU ȚINE! )

…Faza aia cu Toma Necredinciosul sau cea cu cei 30 de arginți îmi tot apar în minte și pe bune, e multe situații d-astea dom’ne, știi tu, din astea care este…

…toate greșelile gramaticale, de limbaj sunt intenționat introduse aici și fac (sau mai bine zis încearcă) să sublinieze ipostaza tragi-comică… mă refer acum nu la o situație punctuală ci la acumularea conjuncturilor de genul acesta din ultima perioadă. 

…îmi permit să zâmbesc acum doar pentru mine… 😀