E: M-am gândit că ar cam fi cazul să mai stăm și noi doi de vorbă, cine știe poate în final ajungem la un consens ceva…
A: Bună și ție deșteptule.
E: Bună dimineața, iarta-mă că nu te-am salutat, credeam că nu mai este nevoie de salut.
A: Este nevoie de o formă de salut chiar și atunci când stai de vorbă cu cei mai mari inamici ai tăi, când o faci este de fapt în primul rând o formă de respect pentru tine, arăți că te respecți pe tine însuți în primul rând și poți să zâmbești chiar și atunci când de fapt tu vrei să-l distrugi pe cel din fața ta.
E: Tu nu te prezinți?
A: Mă cunoști de prea mult timp deja așa că nu este nevoie.
E: Deci, cu alte cuvinte, haideți să sarim peste peste politețuri din astea de complezență și să trecem la lucruri mai grave, nu? Îmi reproșezi că nu te salut, mă cerți pentru asta și când vine vorba de tine te faci că plouă și treci peste asta. Frumos, n-am ce zice.
E: Hai să trecem mai departe, ok?
A: Acum m-am supărat eu, discutăm altă dată, acum nu mai am chef.
E: Ok, nici o problemă, poate îți mai intră mințile în cap până atunci.
Gânduri... 