Şir de gânduri…

Te visez deşi aş vrea să scap de asta, mă uit la tine-n vis şi-mi zic să-mi spun că eşti urâtă, eşti şi bleagă, eşti departe, eşti aşa de neatins… mă uit apoi la mine şi-mi tot spun că la faza cu urâtul şi blegul m-am descris pe mine şi aş face bine dacă aş înceta să mai gândesc aşa, pentru faza cu depărtarea, neatinsul trebuie să lupţi un pic mai mult cu reticenţa, a ta şi mai ales a ei…

Mă uit la poezia începută acum o săptămână parcă şi nu-mi vine nici acum să o termin… recitesc ce-am scris, lucru practic interzis de mine şi mă întreb de ce nu o şterg, nimeni, până acum, nu ştia de existenţa ei…

Am pierdut meciul de rugby, lasă că aflu rezultatul mai târziu deşi dacă m-ar fi interesat scorul mă uitam la fotbal…

Văd cum îmi clipeşte telefonul şi zbârnâie pe măsuţă,… este mama, dacă nu-i răspund iar începe să-şi facă griji…

…

… am spus, astea-s lături din mintea mea prea obosită ce încearcă să-şi facă curăţenie printre rânduri…